Urmăriți-ne pe Facebook

 Programul Stagiunii Corale „Paul Constantinescu”

Newsletter ANCR

Suntem afiliați la

Corul de Cameră „Preludiu” – cinci decenii de perfecțiune artistică

- Interviu cu dirijorul Andrei Stănculescu -

„Ca orice părinte, cred în viitorul copilului meu” sunt cuvintele maestrului Voicu Enăchescu, cel care a pus bazele Corului de Cameră „Preludiu” și i-a fost alături vreme de 49 de ani, dedicându-se trup și suflet șlefuirii acestuia și desăvârșirii artistice, iar ulterior menținerii standardelor cu care ansamblul și-a obișnuit publicul din țară și de peste hotare. La 1 noiembrie 1972, Corul „Preludiu” susținea primul concert cu public la Casa de Cultură a Studenților din București, acesta fiind doar preambulul unor experiențe muzicale și umane care au scris istorie. Viitorul a fost unul luminos și încununat de reale succese pentru „copilul” drag al domnului Voicu Enăchescu, iar astăzi vorbim deja despre cinci decenii de activitate neîntreruptă ale acestui prestigios ansamblu vocal. Dorind ca povestea „Preludiului” să continue să emoționeze sufletele spectatorilor și după retragerea sa, maestrul Voicu Enăchescu a încredințat conducerea muzicală a corului unui muzician complet, meticulos, perseverent și ambițios, în temperamentul căruia probabil că s-a și regăsit într-o oarecare măsură. Este vorba despre tânărul dirijor Andrei Stănculescu, acesta aflându-se la pupitrul dirijoral al ansamblului de mai bine de un an.

Teodora Constantinescu: Ce înseamnă Corul „Preludiu” pentru tine, Andrei Stănculescu?
Andrei Stănculescu: O să încerc pe cât posibil să nu fiu patetic. Nu cred că pot lega o frază coerentă care să cuprindă ce înseamnă pentru mine acest cor. În orice caz, îmi vin câteva cuvinte în minte gândindu-mă la „Preludiu”: familie, prieteni, dragoste, laborator de creație, șansa vieții mele!

T.C.: Nu putem vorbi despre Corul „Preludiu” fără a ne îndrepta gândul către personalitatea maestrului Voicu Enăchescu, dirijorul său fondator. Ce influență a avut asupra ta îndrumarea primită de la maestru în anii în care ai fost corist și dirijor asistent al ansamblului?
A.S.: „Influență” este un cuvânt insuficient și oricum, unul care nu se potrivește cu personalitatea mea combativă. Este cert faptul că maestrul Enăchescu mi-a schimbat total traiectoria profesională și mai ales umană. De ce umană? Fiindcă a fost prima persoană din viața mea care mi-a oferit încredere dezinteresat și necondiționat. Sigur, nu îmi pun la socoteală familia, de la care primesc sprijin zilnic și pe care o iubesc enorm. O astfel de încredere îți schimbă perspectiva asupra vieții și te plasează într-o realitate cu totul specială raportat la ceea ce trăim în zilele noastre, o paradigmă care îți redă speranța în bine, în viitor și umanitate. Acest tip de model este fundamental pentru orice tânăr la început de drum și mai ales pentru unul care își dorește la rându-i să modeleze și să încurajeze într-un fel sau altul destine. Iar profesional, este redundant să subliniez cum mi-a schimbat viața maestrul Enăchescu, dar este absolut necesar să îi spun și prin intermediul acestui interviu cât îi sunt de recunoscător.

T.C.: Atât tu, cât și maestrul Voicu Enăchescu ați pornit pe drumul muzicii – s-o numim academice – cu studiul viorii. Dacă domnul Voicu Enăchescu nu ar fi suferit o fractură la mână la vârsta de 15 ani, ar fi ajuns violonist, spunea într-un interviu. Ce te-a determinat pe tine să renunți la arcuș în favoarea baghetei de dirijor?
A.S.: Eu nu am renunțat niciodată la arcuș, sau mai degrabă, nu am renunțat la modul de viață pe care îl impunea studiul asiduu al instrumentului. În profunzime, tipologia mea se potrivește mănușă cu instrumentul numit vioară. Încă iubesc să studiez singur, ore întregi, închis într-o cameră, descoperind muzici, analizând partituri, deslușind gesturi. În esență... sunt un solitar, emotiv și pe alocuri mizantrop. Totuși, moștenesc această latură didactică, care mă face să îmi doresc să împărtășesc ceea ce descopăr sau cred că descopăr. Ca atare, fac parte din acea categorie de dirijori care iubesc mai mult procesul, chiar decât rezultatul final. Ador să fac repetiții, iubesc sa fiu înconjurat de oameni pe care să îi implic în acest demers și să căutăm răspunsuri împreună. Vioara, deși mi-a oferit toate celelalte, nu mi-a putut niciodată oferi coeziune.

T.C.:„De câte ori vă ascult, cred că perfecțiunea există. Ce frumusețe!” – afirma Marcel Corneloup după un concert al ansamblului din 1996. Corul „Preludiu” este un șirag de pietre prețioase atent șlefuite, educat în spiritul muzicii de cameră care, însă, a abordat de-a lungul timpului și repertorii vocal-simfonice sau chiar de operă. Care este secretul versatilității vocale și stilistice a acestui ansamblu?
A.S.: Secretul versatilității vocale și stilistice a acestui ansamblu este înaltul nivel de pregătire profesională a fiecăruia dintre membrii Corului de Cameră “Preludiu” și totodată eterogenitatea domeniilor artistic-muzicale din care aceștia provin.  Exigența privitoare la selecția membrilor a fost o normă impusă decenii la rând de către maestrul Enăchescu și este un model pe care fără de tăgadă vreau să îl continui eu însumi. Pentru a face parte dintr-un organism de factura și nivelul Corului de Cameră “Preludiu”, o pregătire muzicală și vocală solidă este un sine qua non, dar nu este nici pe departe suficientă. Cultura muzicală avansată, echilibrul emoțional, puterea de muncă, pasiunea, o memorie excelentă și câte altele sunt necesare? Așadar, marele secret sunt oamenii și modul în care dirijorul reușește asamblarea acestui extrem de complex puzzle uman.

T.C.:„Corul (...) e un instrument colectiv care trebuie să cânte ca orga, fără să lase senzația că cineva respiră. E necesară o precizie mai mult decât matematică în șlefuirea materialului artistic, o rigurozitate extraordinară. Și mai e necesară multă pasiune, pricepere și dăruire din partea celor care cântă. Și încă multe, multe altele.” afirma maestrul Voicu Enăchescu în „Dialoguri despre Preludiu, 1972-1997”. Ce consideri că este cel mai dificil, mai solicitant pentru tine, ca dirijor, în lucrul cu un astfel de ansamblu vocal? Care sunt provocările în redarea tuturor subtilităților partiturii?
A.S.: Sergiu Celibidache spunea că în muzică există un singur ADEVĂR, desigur, era și de părere că doar dumnealui îl deține. Maestrul meu, dirijorul Cristian Mandeal, îmi spunea cândva legat de această afirmație că dumnealui își imaginează adevărul muzical ca pe un vârf montan, iar noi, dirijorii, muzicienii, suntem alpiniști mânați de un soi de obsesie a acestui „Sfânt Graal” – sensul muzical. După cum bine știm, sunt mai multe trasee și drumuri pe care le poți urma în această încercare de a cuceri vârful unui munte, unele sunt bătătorite, altele complet noi. Da, adevărul este unul singur, dar sunt multiple feluri în care poți ajunge la el și în mod formidabil toți avem acces la acesta, mai ales publicul. Publicul recunoaște adevărul sau impostura într-un mod fatal. Deocamdată, cred că harta oferită de compozitor este cea mai sigură și corectă modalitate de a ajunge la sensul unei lucrări, asta e calea mea. Sunt alți dirijori care folosesc alte metode, unii care nu au metodă, nici nu contează atât timp cât dezideratul final este același – adevărul.

T.C.: Sâmbătă, pe 29 octombrie 2022, Corul de Cameră „Preludiu” va aniversa cei 50 de ani de existență pe prima scenă muzicală a țării. Ce lucrări fac parte din program și cum a fost gândit întregul concept?
A.S.: Repertoriul a fost inspirat din programe de concerte din anii 1979, 1980 și 1981 – gândite și alese de maestrul Voicu Enăchescu – la care se adaugă și câteva lucrări în primă audiție, evoluând de la muzica renascentistă, la muzica religioasă și laică românească și universală, pentru a se încheia cu muzică românească de inspirație folclorică. Alături de noi o avem pe marea actriță Emilia Popescu, iar conceptul vizual este semnat de Ramona Iacob și Tom Brânduș. Principalii parteneri media ai acestui concert sunt Televiziunea Română și Radio România Muzical. Cred eu că este rețeta perfectă pentru un eveniment demn de împlinirea a 50 de ani de activitate neîntreruptă.

T.C.: Într-adevăr, un adevărat regal pentru iubitorii muzicii corale și, mai ales, pentru prietenii Corului „Preludiu”! Acest concert reprezintă totodată debutul turneului aniversar pe care ansamblul îl va susține în stagiunea 2022-2023. Care este itinerariul acestuia?
A.S.: Da, în afara concertului de deschidere a turneului, avem onoarea să fim invitați în cadrul stagiunii Filarmonicii din Brașov, alături de orchestra simfonică a instituției; de asemenea, vom susține recitaluri în cadrul celor mai importante festivaluri corale din România. Itinerariul este următorul:
- 29 octombrie 2022 – București – Ateneul Român – ora 19.00 – Concert de deschidere a Turneului Aniversar „PRELUDIU 50”;
- 3 noiembrie 2022 – Brașov – Sala Patria – ora 19.00 – Concert vocal-simfonic „Preludiu 50, Haydn 290”, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Brașov;
- 7 noiembrie 2022 – Iași – Sala Teatrului Național – Concert aniversar al Corului de Cameră „Preludiu” în cadrul Festivalului Concurs Coral ,,Gavriil Musicescu”;
- 19-20 noiembrie 2022 – Cernavodă – Sala Casei de Cultură și Biserica ortodoxă cu hramul ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena” – ora 16.00 – Concert aniversar al Corului de Cameră „Preludiu” în cadrul Festivalului Internațional de Muzică Corală ,,I. D. Chirescu”;
- 25 noiembrie 2022 – Brăila – Sala mare a Teatrului ,,Maria Filotti” – ora 19.15 – Concert aniversar al Corului de Cameră „Preludiu” în cadrul Festivalului Coral Național ,,ArmoniFest”.

T.C.: Te simți acasă la „Preludiu”?
A.S.: Nu, acasă mă simt doar ACASĂ. Totuși, sunt în București de 8 ani, dintre care 7 i-am petrecut alături de colegii mei aproape zilnic. Dincolo de muzică, sunt 7 ani de când trăiesc bucurii, deznădejdi, succese și înfrângeri alături de acești oameni. Nu, ,,Preludiu” nu este o casă, dar este o familie. De fapt, ,,Preludiu” nici nu ar exista și nu există fără acești oameni extraordinari, și aici nu vorbesc doar despre membrii actuali ai corului, ci despre toți cei care au construit această legendă.

T.C.: „Vă doresc, din toată inima, să dăinuiți, să nu ajungeți niciodată Postludiu.” – urarea făcută de Ion Caramitru în scrisoarea adresată Centrului de Cultură „Tinerimea Română” în 1997, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înființarea Corului de Cameră „Preludiu”. Ce îi dorești tu ansamblului la ceas aniversar?
A.S.: Mergând pe firul ideii regretatului actor Ion Caramitru, eu mi-aș dori să nu ajungă nici măcar Interludiu, darămite Postludiu. Să rămână veșnic o deschidere de cortină, mereu tânăr, mereu surprinzător, efervescent și să inspire din generație în generație! La mulți ani, Corului de Cameră ,,Preludiu”!

T.C.: La mulți ani încununați de succese muzicale Corului „Preludiu”, mulți ani înainte cu sănătate maestrului Voicu Enăchescu, iar ție, Andrei, măcar încă 50 de ani la pupitrul acestui prestigios ansamblu vocal!