Maestrul Remus Tascau, pe ultimul drum

Sâmbătă, 22 februarie 2014, maestrul Remus Taşcău, dirijor a peste 45 de ani al Corului „Ion Vidu” din Lugoj, a încetat din viaţă, la vârsta de 70 de ani. Să ne aducem aminte de marile reușite ale maestrului.

Cetăţean de onoare al municipiului Lugoj, Remus Taşcău s-a născut la data de 7 noiembrie 1944 în localitatea Margina, județul Timiş. A absolvit Conservatorul de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, promoţia 1967. A fost dirijorul Corului “Ion Vidu” din Lugoj din anul 1968 până în 2013, când, din cauza unor afecţiuni cardiace, medicii i-au interzis să mai dirijeze. Pentru o perioadă a fost şi directorul Şcolii de Muzică şi Arte Plastice din municipiul Lugoj. De-a lungul frumoasei sale cariere, dirijorul Remus Taşcău a susţinut nenumărate concerte în ţară şi străinătate, abordând un repertoriu extrem de vast, de la muzica universală preclasică, barocă, clasică şi romantică, până la muzica românească clasică şi contemporană.Printre compozitori amintim: Giovanni Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso, Carlo Gesualdo, Claudio Monteverdi, Johann Sebastian Bach, George Frideric Händel, Wolfgang Amadeus Mozart, Franz Schubert, Johannes Brahms, Ion Vidu, Sabin Drăgoi, Gavriil Musicescu, Gheorghe Cucu, Paul Constantinescu, Sigismund Toduţă, Tudor Jarda, Dan Voiculescu, Doru Popovici, Gheorghe Firca etc.
 

Despre măiestria dirijorală a lui Remus Taşcău s-au scris, de-a lungul vremii, nenumărate articole, cronici, impresii, de către renumiţi muzicologi, compozitori şi dirijori, ca: Marin Constantin, Grigore Constantinescu, Stelian Olariu, Dan Voiculescu, Carmen Petra Basacopol, Viorel Cosma, Remus Georgescu, Gheorghe Firca, György Kurtág, Walter Mihai Klepper, Constantin Râpă, Gyula Rosner, Zahari Mednicarov sau Vassil Arnaudov, fiind considerat de către Marin Constantin, Viorel Cosma şi Constantin Râpă unul dintre cei mai importanţi dirijori de cor din România. În decursul timpului, Corul „Ion Vidu”, alături de dirijorul său Remus Taşcău, a obţinut nenumărate premii şi distincţii la diferite concursuri şi festivaluri de gen din ţară şi străinătate: Premiul I, la toate concursurile şi festivalurile din România, Premiul I şi III la Festivalul Coral Internaţional de la Karditsa – Grecia, Premiul II şi Medalia de argint la Festivalul Coral Internaţional de la Preveza – Grecia, Premiul III la Concursul Coral Internaţional de la Llangollen – Ţara Galilor, Laureat al Festivalurilor Corale Internaţionale de la Montreux – Franţa, Schwartzwald – Germania, Nancy – Franţa, Varna – Bulgaria şi Bassano del Grappa – Italia.
Ca urmare a activităţii sale de excepţie, Remus Taşcău a fost distins, în anul 1974, cu Ordinul „Meritul Cultural”, pentru realizări muzicale excepţionale în domeniul muzicii corale.

„Maestrul Remus Taşcău este un hăruit al înălţimilor pline de cântec şi poezie; în el, frumosul de viaţă din oameni este ardent şi nu poate fi evitat; … ce superbă damnaţie!!
Pe drumul lung ce l-a parcurs, de la grandoarea şi sinceritatea marelui Ion Vidu, urmat apoi de Filaret Barbu sau Dimitrie Stan, mai tânărul meu coleg a construit, în câmpul muzicii corale strămoşeşti, o fântână binecuvântată de apa sfinţită a tradiţiei şi a însăilat o răscruce care-l singularizează mirific.
Cameralitatea bănăţeană a corului său, ce se preumblă prin ţări şi continente cu cântări de pretutindeni, ca şi hărnicia, tenacitatea-i românească, l-au învăluit în celebritate şi cred că nu poate fi departe vremea când va intra în legenda înaintaşilor săi.” (Marin Constantin)
*
„Cei 80 de cântăreţi şi cântăreţe au prezentat muzică bisericească românească ortodoxă aşa cum încă nu s-a putut auzi niciodată până acum la Hechingen. Sunetul a fost limpede şi cristalin, şi aceasta atât în forte, cât şi în pianissimo, iar armonia vocilor a fost aproape de neîntrecut.” („Hohenzollerische Zeitung”, Germania)
*
„Ascultătorii au putut constata, chiar de la început, sunetul deosebit al corului, o cultură muzicală interpretativă cu totul aparte faţă de cea cunoscută aici. A ieşit în evidenţă şcoala belcanto. Niciun acord final nu suna fără cunoscuţii başi ortodocşi, ceea ce scotea în evidenţă efectul sonor. Profesorul Remus Taşcău, care conduce corul lugojean din 1968, a reuşit să interpreteze muzică apuseană în mod autentic: Ave Verum de Mozart, de pildă, avea un sunet cu totul nou, corurile bisericeşti indigene de cele mai multe ori cântă doar, fără să interpreteze. Tempoul lent, sunetul omogen, cald al corului au luminat această cunoscută operă dintr-un unghi cu totul nou.” („Schwarzwälder Bote”, Germania)
*
„Remus Taşcău este, înainte de toate, un magician al sunetului. Sub bagheta sa magică, sonorităţile îşi schimbă frumuseţile precum raza de lumină frântă în luciul diamantului şlefuit: când maiestuos-strălucitor, când cristalin-diafan, când senzual voluptuos, dar mereu de o aleasă şi nobilă simţire. Astfel, Corul «Ion Vidu» a căpătat o sonoritate proprie, inconfundabilă, la fel ca şi stilul de interpretare, inconfundabil, al maestrului său.” (W. M. Klepper)
*
„Sub conducerea profesorului Remus Taşcău s-a prezentat un corp sonor deosebit de fin nervurat, foarte transparent, cu voci excelente şi o frazare precisă. Corul «I. Vidu» ne-a lăsat mereu perplecşi şi cu cântece populare româneşti, care, prin picturi sonore acrobatice şi economie de mijloace, au transportat o veselie debordantă.” („Rhein-Mainz-Anzeiger”, Germania)
*
„Calităţile sale specifice n-au întârziat să atragă aprecierea generală: armonia vocilor, echilibrul registrelor, dicţia îngrijită. Cu Remus Taşcău la pupitrul dirijoral, corul a parcurs un traseu repertorial de la cel de factură populară (La casa di peste drum) la cel marcat de magnifica amploare sonoră şi expresivă din O vos omnes de T. L. Da Vittoria. Cu siguranţă că au întrunit aprecierile publicului şi opusurile contemporane cu frumoasele lor asperităţi. Imposibil să nu amintim savuroasa Chindie, când plină de vigoare şi virtuozitate, când liniştită.” („La Presse Riviera/Chablais”, Elveţia)
*
„Corul «Ion Vidu» este o corală care poate fi prezentă pe orice scenă românească sau internaţională, pentru că descifrez în rezultatele interpretărilor fidelitatea şi ataşamentul faţă de tradiţia calităţii şi, mai ales, aşa cum observam de la început, perspectiva pe care o dă tinereţea.” (Grigore Constantinescu)
*
„Remus Taşcău şi-a însuşit temeinic tainele meseriei concomitent cu un vast orizont artistic. Alte date, ce ţin de sensibilitatea şi de temperamentul său (o reflexivitate dusă până la interiorizare, o aprofundare complexă a piesei ce este pusă în studiu şi apoi supusă execuţiei, atenţia – critică uneori – acordată manierei altor interpretări etc.), fac din Remus Taşcău un maestru. Dirijatul său vădeşte permanent stăpânirea ansamblului (îndelung şi minuţios pregătit, inclusiv la nivelul tehnicii vocale), printr-o gestică economică, dar maxim eficientă. Emoţia pur muzicală, în acord cu sensurile textului, este pusă în slujba echilibrului expresiv, a acurateţei melodico-ritmice şi a strălucirii sonorităţilor.” (Gheorghe Firca)
*
„Cu gesturile mici, economice ale dirijorului său, corul a devenit un minunat instrument care poate fi comparat cu o orgă, la care dirijorul nu are altă misiune decât să tragă registrele cu degetul pentru a scoate cele mai fine nuanţe sonore.” („Spaichinger Zeitung”, Germania)
*
„Dacă am dori să stabilim o normă de capacitate posibilă a unui cor, ar trebui luat ca exemplu Corul «Ion Vidu» din Lugoj. De neimitat este atacul sunetului, o dicţiune şi o tehnică vocală de cea mai mare exigenţă, rezultatul muncii neobosite de şcolarizare, care niciodată nu încetează. La concertul de la Rottweil a existat un singur moment culminant, care a durat 90 de minute. Cât de mult se poate invidia dirijorul Remus Taşcău, în vârstă de 27 de ani, pentru acest cor, dar la fel de mult se poate invidia corul pentru acest dirijor.” („Schwarzwälder Bote”, Germania)
*
„Corul, sub conducerea profesorului Taşcău, în vârstă de numai 27 de ani, este un corp sonor de cea mai mare puritate şi disciplină. Măreţ se scot temele în evidenţă, indiferent dacă este vorba de un cântec popular românesc sau o piesă clasică. Interpretarea pieselor dovedeşte o mare muzicalitate a dirijorului, care, la vârsta de 25 de ani, a fost ales dirijorul Corului «Ion Vidu».” („Spaichinger Zeitung”, Germania)
*
„Sub îndrumarea lui Remus Taşcău, un dirijor a cărui carte de vizită a fost remisă de mult celor în drept, şi după un stagiu îndelung de pregătire a lucrării lui Gluck [Orfeu şi Euridice], corul a devenit un partener egal al Filarmonicii bucureştene (după ce a colaborat în condiţii similare cu Filarmonica «Banatul»).” (Gheorghe Firca)
*
„Îl cunosc pe Remus Taşcău de peste 20 de ani, timp în care am avut prilejul să-i urmăresc evoluţia artistică şi măiestria dirijorală. Fie că a fost vorba de interpretarea unor compoziţii corale de-ale mele, fie că a prezentat, în concerte sau în concursuri, lucrări de toate genurile şi din toate epocile muzicale, interpretările sale au fost caracterizate, întotdeauna, de o maximă exigenţă tehnică şi artistică. Obsedat de perfecţiune, şi-a făcut, de multe ori, nu numai lui, viaţa grea, dar şi acelora de la care aştepta îndeplinirea exigenţelor sale. Rezultatul muncii i-a dat însă întotdeauna dreptate. Ceea ce realizează Remus Taşcău pe planul cântului coral are valoare internaţională. El cunoaşte tainele cântului coral la perfecţiune, ceea ce îi dă posibilitatea de a îmbina în mod original exigenţele stilistice cu o profundă emoţionalitate artistică.” (W. M. Klepper)
*
„Impresia pe care aţi lăsat-o aici [în Germania] e încă vie. Oameni pe care nu-i cunosc, mă opresc pe stradă să-mi spună cât de mult le-a plăcut şi mereu aud această vorbă: «Aşa ceva încă nu am auzit!». […] Prin ceea ce ai realizat tu în muzica corală, numele tău va intra nu numai în istoria muzicii lugojene-bănăţene, dar şi în istoria muzicii interpretative româneşti.” (W. M. Klepper)
*
„Dacă ar fi trăit la Viena, Roma sau Paris, poate că ar fi dispus de o şansă de afirmare mai rapidă, dar şi o destrămare imediată. Remus Taşcău a construit cu migală şi perseverenţă un colectiv de granit care poartă ceva din entuziasmul strămoşilor lui Ion Vidu. Să fim fericiţi că a rămas în Lugoj, unde miracolele se plămădesc mai greu, însă rezistă mai multă vreme. Iată că 35 de ani din existenţa lui Remus Taşcău s-au topit în făurirea unui ideal artistic care a avut la bază pasiunea nemăsurată pentru frumos.” (Viorel Cosma)
*
„Cu toate că locul dumneavoastră ar fi trebuit să fie într-un centru universitar, cu un cor profesionist, unde aţi fi putut transmite vastele cunoştinţe şi experienţele dirijorale generaţiei mai tinere – despre acest lucru s-a discutat chiar şi în Capitală –, aţi rămas fidel meleagurilor bănăţene. În timp ce alte coruri cântau imnuri dedicate «celui mai iubit fiu al poporului», în perioada cea mai întunecată a României, dumneavoastră aţi intonat Hallelujah de Händel.” (Franz Metz)

Dumnezeu să îi odihnească sufletul in liniște!