IN MEMORIAM - COMPOZITORUL DAN BUCIU

Prof. univ. dr. Mariana Popescu

În 22 martie 2025, cultura romănească avea să aibă o mare pierdere,  prin dispariția ilustrului  profesor universitar, compozitor, muzicolog, Dan Buciu.

S-a născut în 18 noiembrie 1943, la Bucureşti, într-o atmosferă muzicală de excepţie, tatăl său fiind renumitul bas Mircea Buciu (1907 – 1970),  prim-solist al Operei Române,  o voce de bas profund, cu un ambitus neobişnuit  de trei octave.

Studiile liceale le-a urmat la vestitul liceu Spiru Haret din  Bucureşti,  între 1950 – 1961. În perioada 1962 – 1968, a studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, având ca profesori, muzicieni de renume: Victor Giuleanu – teorie şi solfegiu, Florin Eftimescu – armonie, Zeno Vancea – contrapunct, Tudor Ciortea – forme muzicale, Dan Constantinescu şi Tiberiu Olah – compoziţie, Dumitru D. Botez şi Petre Crăciun – dirijat coral, Adriana Sachelarie, Ovidiu Varga,  Octavian Lazăr Cosma – istoria muzicii, Emilia Comişel – folclor, Ana Iftinchi – pian, Jean Bănescu – canto.
Latura modernă a muzicii l-a atras în mod deosebit, ceea ce l-a determinat să frecventeze  între anii 1970 – 1975, cursurile de acustică muzicală cu compozitorul Aurel Stroe şi de informatică muzicală cu profesorul Dinu Ciocan.

Dan Buciu a urmat cursurile de vară de la Darmstadt (1970, 1980, 1982), sub îndrumarea  unor compozitori reprezentativi ai sec. XX: Karlheinz Stokhausen, Bruno Maderna, György Ligeti, Aloys Kontarsky, Vinko Globotar.

Anul 1968 reprezintă anul de început  a unei  strălucite cariere universitare,  în cadrul catedrelor de teorie, armonie, stilistică, trecând prin toate treptele academice de la asistent până la profesor universitar, conducător de Doctorat, în cadrul Conservatorului Ciprian Porumbescu (astăzi – Universitatea  Naţională de Muzică) din  Bucureşti.

În anul 1992, Dan Buciu a obţinut înaltul titlu de Doctor în Muzicologie, cu teza -  Elemente  de scriitură modală. 

În perioada 2000 – 2007, a fost Rector al Universităţii  Naţionale de Muzică din  Bucureşti.

Între 2010-2013, a activat ca Mentor, în cadrul programului de studii post - doctorale MIDAS. În perioada 1990 – 2010, a fost invitat  în calitate de conferențiar,  la studii de Master- Class, schimburi inter-universitare Erasmus:   New-York, Urbana – Champaigne (SUA), Paris, Rennes, Autun (Franţa), München (Germania), Tokio, Hiroshima (Japonia), Plovdiv (Bulgaria), Wrotzlaw  (Polonia).

Fiind un pasionat al muzicii corale,  Dan Buciu  s-a implicat în organizarea  Asociaţiei  Naţionale  Corale din România, fiind  membru fondator, având funcţiile de Vicepreşedinte, Prim-Vicepreşedinte și Președinte de Onoare.

Dan Buciu a fost  Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România,  din anul 1970,  având funcții în  conducerea UCMR, ca Secretar al Secţiei Vocale a UCMR şi  Membru în Consiliul Director.

În calitatea de Director artistic al Săptămanii Internaţionale a Muzicii Noi (SIMN), Dan Buciu s-a implicat în promovarea  muzicii de valoare.

Creaţia sa componistică de o mare prolificitate cuprinde o paletă largă de genuri: muzică vocală, muzică simfonică, muzică vocal – simfonică, muzică de cameră, având la bază un limbaj făurit în  creuzetul  stilului său personal, în modalismul original al lucrărilor sale prefigurându-se structuri  de sorginte folclorică sau  bizantină.  

Dan Buciu a manifestat dintotdeauna o preferinţă pentru muzica corală. Poezia  a fost genul care l-a inspirat în crearea unor lucrări vocal – simfonice   ample: Nostalgii eminesciene (1982), cantată pentru cor mixt şi orchestră, versuri de Mihai Eminescu (primă audiţie la Filarmonica din Arad, dirijor Răzvan Cernat);  Cantata Iarba pământului pentru soprană, flaut, percuţie şi orchestră de coarde,  pe versuri de Nina Casian;  Ana lui Manole pentru cor şi instrumente populare cu mişcare scenică, Recviem pentru mine, pe text propriu pentru soprană şi orchestră de cameră (prima audiţie  având loc la Sibiu – Capitala Culturală Europeană,  2006, în interpretarea formatiei de cameră condusă  de regretatul dirijor Dorel Pascu, voce Bianca Manoleanu); Frica pentru cor mixt à cappella pe versuri de Nichita Stănescu ( primă audiţie în  2012, la  Iaşi, în interpretarea  Corului  Filarmonicii  Moldova, dirijor  Doru Morariu)  a obţinut Premiul UCMR,  în 2012.

Remarcabilă a fost colaborarea compozitorului cu corul Madrigal dirijat de Marin Constantin, Remember Hiroshima pentru cor și bandă magnetică, rămânând una din lucrările de referință din fondul de aur al formației.

Muzica vocală  a reprezentat  un alt mod de exprimare în care muzica se  contopeşte cu versul: Două pasteluri de iarnă (1982), pentru voce înaltă şi pian, versuri de Nichita Stănescu şi de Vasile Alecsandri; Lyrica Mundi (1986), ciclu de lieduri pentru voce şi pian (Le jeu de construction,versuri de Paul Eluard); Tante gentile,versuri de Dante Alighieri; Three Shakespeare’s Sonnets,versuri de William Shakespeare; ciclul de lieduri Lyrica mundi; Liedul – poem  Inventar pe versuri de Nina Casian prima audiţie având loc în 2013,  în cadrul Festivalului  Meridiane, voce Claudia Codreanu, la  pian Diana Vodă.

Muzica de cameră ocupă un loc important în creaţia compozitorului. Suita nostalgică pentru orchestră (2004), a fost  interpretată în primă audiţie de   Filarmonica George Enescu  din Bucureşti, dirijor Horia Andreescu, solişti Ionuț  Ștefănescu ( flaut) si Andra Petrovici ( vioară).
În anul 2007  a compus  Ilustrate din Japonia  - 5 miniaturi pentru pian, interpretate în primă audiţie la UNMB, de  Maria Buciu (nepoata sa).  

Muzicanţii din Bremen pentru povestitor  şi pian la 4 mâini,  a fost prezentată în primă audiţie în anul  2008,  la UNMB, la pian - Maria Buciu -nepoata sa şi Adrian Buciu- fiul său, povestitor - compozitorul Dan Buciu.

Cristiane pentru  ansamblu cameral, a fost prezentat în primă audiţie   în 2012, de  Ansamblul  Profil, dirijat de Tiberiu Soare.

Ca teoretician al muzicii,  Dan Buciu  a scris volume de mare importanţă pentru învăţământul muzical românesc: Elemente de scriitură modală, precum şi două volume de Armonie. A  publicat numeroase articole şi studii în reviste de specialitate, a susţinut conferinţe, a fost membru în jurii naţionale şi internaţionale.

În semn de recunoaştere, compozitorul a fost distins cu  şapte premii de compoziţie acordate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, precum şi cu Ordinul Naţional  de Merit în grad de mare ofiţer, în anul 2000, Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța, în anul 2009.  

În 27 februarie 2025, Dan Buciu avea să primească Premiul Marin Constantin, în cadrul Galei aniversare Marin Constantin 100.

Exemplu de sobrietate şi dăruire pentru muzică, Dan Buciu  şi-a pus amprenta asupra multor generaţii de muzicieni, fiind consecvent idealurilor sale muzicale.

Ramas bun, Maestre!