Urmăriți-ne pe Facebook

 Programul Stagiunii Corale „Paul Constantinescu”

Newsletter ANCR

Suntem afiliați la

FELICIA DONCEANU – Un ultim omagiu

Începutul anului 2022 avea să aducă o veste care a întristat comunitatea muzicienilor, prin dispariția celei ce a fost Felicia Donceanu, personalitate a culturii de o complexitate rar întâlnită: compozitor, poet, pictor, sculptor.

S-a născut în 28 ianuarie 1931, la Bacău, pasiunea pentru muzică moștenind-o de la mama sa - absolventă a secției Canto,  la  Conservatorul din Cernăuți și de la tatăl  (ofițer de carieră) care cânta la flaut.

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul Ciprian Porumbescu dinBucurești, între 1949 – 1956,  având ca profesori personalități, iluștrii maeștri ai pedagogiei muzicale: Mihail Jora, George Breazul, I. D. Chirescu, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski,

Mircea Basarab, Paul Jelescu, Zeno Vancea, Constantin Bugeanu, Tiberiu Alexandru, Emilia Comișel, Alexandru Parocescu, Ion Vicol, Eugenia Ionescu, Jean Bănescu.

La terminarea studiilor, a funcționat în perioada 1956 -1958, ca redactor (secția muzicală) la  Editura pentru Literatură și Artă,  și la Editura Muzicală între 1958-1966.

Felicia Donceanu s-a implicat cu toată pasiunea în viața muzicală, înafară de compoziție,  susținând concerte – lecții, conferințe, emisiuni radiofonice, publicând articole în presa vremii: MuzicaContemporanul, Munca, Azi. A scris texte pentru muzica sa  și la solicitarea altor compozitori. A fost preocupată de realizarea  unor scenarii  pentru radio, pentru spectacole muzical – coregrafice.  Este autoarea  a numeroase ilustrații de cărți pentru copii.

În compoziție, încă  din timpul studiilor la Conservator, a iubit libertatea de a se exprima în creațiile sale,  cu riscul de a intra în conflict cu anumiți profesori – un exemplu fiind cel cu Nicolae Buicliu care nerpermițând abateri de la normele predate, a picat-o la examenul de contrapunct. Mihail Jora avea să-i ia apărarea, încurajând-o în exprimarea liberă, neînchistată în norme riguroase.

Compozitoarea Felicia Donceanu a abordat aproape toate genurile muzicale: muzică de scenă - pentru Tartuffe de Molière, Măsură pentru măsură de   Wiliam  Shakespeare; muzică simfonică – poemul simfonic Meșterul Manole, Trei tablouri simfonice, Prin țara de sus – suită pentru orchestră de coarde și percuție; muzică vocal simfonică – Invocatio, poem pentru soprană, vioară, pian și orchestră de cameră, pe text religios și citate din poeziile lui Ovidiu.

A abordat cu precădere muzica vocală și corală, având o  mare pasiune pentru voce, moștenită de la mama sa.  A compus lucrări vocale pe versuri proprii și pe versurile poeților preferați: Ienăchiță Văcărescu, Mihai Eminescu, George Bacovia,  Tudor Arghezi, George Călinescu, Lucian Blaga, Omar Khayyam, experimentând combinații timbrale inedite: Lamento pentru soprană, două viole da gamba, clavecin și percuție, pe text religios;  Tablouri vivante pentru voce, instrumente și dans.

Ciclul de patru lieduri Cântând cu Ienăchiță Văcărescu, premiat de Academia Română, impresionează prin limbajul muzical care se mulează perfect pe versuri, culminând cu dramatismul tulburător al ultimului lied – Testament.  Zoe Dumitrescu -  Bușulenga,  apreciind în mod deosebit acest ciclu, l-a considerat o întâlnire fericită  între  “arta modernă a compozitoarei” și „arta cu parfum de vechime a lui Ienăchiță Văcărescu”. 

Muzica sa  corală era nelipsită din repertoriile corurilor de elită profesioniste și de amatori: Tatăl nostruHoră de băieți, Diptic, Două madrigale pe versuri de Mihai Eminescu, Între păsări.

A compus muzică pentru copii, teatru instrumental pentru școlari. În urmă cu șase ani, la Ateneu,  a fost  prezentat spectacolul de teatru muzical Ierburi de leac – fantezie muzicală cu actori și instrumente, inspirată din universul copilăriei. De fapt, spiritul ludic transpare în creația sa, compozitoarea mărturisind într-unul din interviurile sale: “Știu să mă bucur și să mă joc. Eu, tot timpul mă joc într-un fel sau altul. Totul este bucurie, asta îmi e natura”.

Desprinsă parcă din viziunea sa de pictor, melodica Feliciei Donceanu este plină de culoare și rafinament.

Deși stăpânea tehnicile moderne de compoziție, creația sa se caracterizează prin echilibru, printr-o melodică de factură bizantină sau de  inspirație folclorică, de o  mare expresivitate, fiind  îmbrăcată în haine armonice și polifonice adecvate. 

În semn de prețuire a primit numeroase premii: Mențiune la Concursul Internațional de Mannheim (1961), Premiul  George Enescu al Academiei Române, Premii de creație ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor,  Premiul U.C.M.R.  pentru întreaga creație.

Vom păstra în amintirea noastră chipul său frumos care răspândea lumină,  modestia, eleganța cu care relaționa cu cei din jur. Felicia Donceanu a iubit viața,  
creându-și bucurii chiar și în micul său “univers” de acasă.

Draga noastră Maestră, vei rămâne mereu în inima noastră!

 

Prof. univ. dr. Mariana Popescu