In memoriam: MAESTRUL BORIS COBASNIAN - 95 de ani de la naştere

Prof. univ.dr. Mariana Popescu
compozitor, muzicolog

În 9 martie 2021, Maestrul Boris Cobasnian (1926 - 2011) dirijor, compozitor, profesor, ar fi împlinit 95 de ani,  şi desigur ar fi fost sărbătorit de către toţi cei care s-au bucurat de arta şi măiestria unui muzician complex care a ars ca o flacără pentru muzica corală românească, lăsând urme adânci în cultura muzicală românească.

S-a născut în Basarabia, la Petroșani județul Bălți, apropierea de muzică făcându-se în casa părintească, unde tatăl  său - preotul Visarion  repeta cu corul bisericii.

A urmat studiile liceale la Şcoala Normală Mihai Viteazul din Chişinău (1937-1944) și la Școala Normală Iosif Vulcan din Oradea (1945 – 1947). A studiat la Conservatorul din Bucureşti (1947-1951), urmând în paralel și Facultatea de Studii Economice.

La absolvirea Conservatorului, în anul 1953, Boris Cobasnian va pleca la Hunedoara, unde în scurt timp va pune bazele unei orchestre simfonice cu o stagiune permanentă, constituită din instrumentişti amatori: furnalişti, oţelari, tehnicieni, profesori, ingineri, medici.

Tânărul dirijor va diversifica treptat paleta repertorială, abordând simfonii şi concerte instrumentale, lucrând în paralel cu corul Combinatului Siderurgic.

În perioada 1954-1959, ca dirijor al Orchestrei Simfonice şi al corului Combinatului Siderurgic din Hunedoara, a obţinut în fiecare an premiul I pe ţară. Se bucurau de mare popularitate concertele simfonice cu participarea unor solişti de marcă: Ion Dacian, Iolanda Mărculescu, Puica Alexandrescu, Valentin Teodorian, Magda Ianculescu etc.

În anul 1959, va da concurs ca maestru de cor la Teatrul Liric din Constanţa, unde va funcţiona până la ieşirea la pensie, în anul 1986, pregătind peste 40 de lucrări  de operă și operetă, iar ca dirijor, realizaând  în premieră My fair Lady de Fr. Loewe, Casa cu trei fete de Franz Schubert, Logodnicul din lună.

A dirijat spectacolele: Lăsaţi-mă să cânt de Gherase Dendrino, Bal la Savoi de Abraham, Nausica de Viorel Doboş, baletul Coppelia de Leo Delibes, Lisyistrata  de Gherase Dendrino.

Încă din studenție s-a apropiat de mișcarea corală de amatori, obținând premii la concursuri cu coruri din București, iar la stabilirea în Constanța, a avut succese remarcabile cu Corul Portului, cu Corul Sindicatului Învățământ.

În 1974, pune bazele  Corului Vox Maris care avea să devină mândria Constanței (prin premii la toate concursurile naționale)  și a României, fiind primul cor de amatori din România care a primit 3 premii  la un concurs international, Concursul C.A. Seghizzi, din  Gorizia (1974) - Italia: două premii I şi premiul III,  urmând Marele premiu la Festivalul de Muzică Corală Hanns Eisler de la Leipzig - Germania (1979), Premiul I la Concursul Internaţional Béla Bartók de la Debrecen - Ungaria (1984), Medalia de argint la Concursul Internaţional de la Tolosa - Spania (1985).

În perioada 1992 - 2001 a pus bazele corului Vox-Maris – Studio al Liceului Ovidius din Constanța care a obținut Premiul I la Olimpiada Națională Corală și avea să participe la Festivalul din Gorizia – Italia (1994), și la Ankara – Turcia (1996).

În perioada 2001 – 2010,  a fost profesor la clasa de Dirijat și Ansamblu Coral, la Facultatea de Teologie, specializarea Muzică Religioasă, din cadrul Universității Ovidius din Constanța.

Compozitor prolific și inspirat,  Boris Cobasnian a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, din anul 1970. Jocul dobrogean rămâneuna dintre lucrările sale corale care fascinau atât publicul cât și  cele mai pretențioase jurii.

Personalitate charismatică, Maestrul se bucura de o mare popularitate, având o disponibilitate rar întâlnită, în comunicare.  Fiind un maestru al impostației, un perfecționist în acuratețea interpretării și omogenizarea vocilor, Boris Cobasnian și-a construit o bază tehnică și un stil de interpretare inconfundabile în arta corală. A fost și a rămas un senior al muzicii care (parafrazându-l pe marele pianist Dinu Lipatti) „a servit muzica, nu s-a servit de ea”.