In memoriam Alexandru Racu

Luni, 27 aprilie 2020, chiar de Paștele Blajenilor, prin purtarea de grijă a preoților slujitori ai Bisericii Obedeanu din Craiova, Ioniță Apostolache, Ioan Ioanicescu, Marian Pigulea – preot paroh, la Biserica sus menționată (unde a funcționat prima școală publică din Oltenia) a avut loc parastasul de pomenire la 3 ani de la trecerea la Domnul a părintelui arhidiacon, doctor în muzică, Alexandru Racu.

Dirijor de o totală dăruire și un profesionalism ireproșabil, profesor de o înaltă ținută și o probitate legendară a numeroase generații, instrumentist remarcabil, Alexandru Racu s-a afirmat și în domeniul componistic prin creații de referință ale muzicii corale de cult, printre care menționăm “Toată suflarea să laude pre Domnul” – glas I, “Doamne strigat-am”,, și a unor inspirate lucrări corale laice.

În ultima parte a vieții chemarea spre cele sfinte și-a găsit împlinirea prin hirotonisirea în 2004 ca diacon onorific al Catedralei Mitropolitane din Craiova și apoi hirotesirea ca arhidiacon în 2015.

Dacă la celelalte soroace pomenirea era făcută prin grija familiei sale – cu participarea unui ales sobor de preoți, precum și a numeroși colaboratori, ucenici și admiratori, în acest an, în condițiile pandemiei, inițiativa a fost a părinților mai înainte amintiți, precum și a părintelui Ioan Drăgușin, de la Biserica Toți Sfinții – Bășica din Craiova care li s-a alăturat. În discursurile emoționante care au încheiat slujba parastasului, a fost evocată personalitatea de excepție a dirijorului 

Alexandru Racu, precum și a profesoarei Mariana Turcitu, colaboratoarea devotată de la corul Catedralei Madona Dudu, ce a fost pomenită cu același prilej. Menționăm că în semn de cinstire Corala Catedralei Madona Dudu poartă numele distinsului dirijor Alexandru RACU.

Alexandru Racu s-a născut pe 19 iunie 1937 la Chișinău. Din cauza desfășurării evenimenteleor ce aveau să schimbe cursul istoriei, familia sa se refugiază la Craiova, oraș în care în acei ani se desfășura o notabilă viață economică dar și una culturală.

Alexandru Racu își face studiile la renumitul liceu Frații Buzești, pe care îl absolvă cu diplomă de merit în 1954. În paralel studiază și la Școala Populară de Arte Cornetti, sub îndrumarea unor remarcabili profesori precum Traian Elian¹, Constantin I. Baciu² , Mihail Bârcă³ , Nicolae Julea (Giulea)⁴ . După propria-i mărturisire, Alexandru Racu declara „așa se face că până la absolvire (a Școlii Populare de Artă din Craiova) studiasem teoria muzicii și armonia după școala franceză, dar și după cea rusă și germană” (cf. amplei monografii datorate neobositului director al școlii menționate Augustin Radu Școala „Cornetti” la Centenar - vol I, pag. 102).

Cu un astfel de bagaj de cunoștințe, în condițiile unui examen deosebit de dur, Alexandru Racu intră - din prima încercare - cu brio la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, unde are șansa unor profesori de excepție: Dumitru D. Botez (dirijat coral), Alexandru Pașcanu (orchestrație), Paul Constantinescu și Ion Dumitrescu (armonie), Madeleine Cocorăscu (pian), Ionel Ghiga (citire de partituri), George Breazu și Radu Negreanu (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (folclor), Jean Bănescu (canto). În perioada studiilor universitare se impune - prin talent și perserverență - ca unul dintre studenții remarcabili, cu o frumoasă activitate, inclusiv pe plan dirijoral, ca dirijor secund al unei formații de excepție în epocă - Corul Universității C.I. Parhon din București - unde se bucură de prietenia și sfaturile lui Nicolae Ciobanu, personaj interesant - fără studii academice - dar de un talent extraordinar, cu o abordare a fenomenului muzical printr-o viziune proprie, originală, care în majoritatea cazurilor se dovedea și viabilă.

Alexandru Racu absolvă conservatorul în 1959 la două specialități concomitent: dirijor cor și profesor de muzică. Repartiția guvernamentală este ca redactor muzical al postului regional Radio Craiova. Aici desfășoară o activitate interesantă și laborioasă de descoperire și valorificare a folclorului muzical oltenesc, de imprinare și transmisii radio al acestuia, dar și a concertelor Filarmonicii Oltenia, de prezentări și conferințe pe teme muzicale.

Pasiunea sa pentru dirijat face ca din 1960, în urma unui concurs să se angajeze ca dirijor al Ansamblului Artistic Nicolae Bălcescu din Craiova, pe atunci ansamblu semi-profesionist, care peste câțiva ani devine o formație profesionistă și trece în 1968 la Filarmonica Oltenia. Pentru aceasta nu a fost nevoie numai de demersuri și semnături, dar, mai ales, de o muncă titanică de profesionalizare, prin cursuri de teorie și solfegiu, armonie, istoria muzicii, ore de canto, audiții și recitaluri, etc. Maestrul Mihail Bârcă - dirijorul ansamblui și mai ales tânărul dirijor Alexandru Racu munceau, în cea mai mare parte în mod voluntar, ca profesori, dar - mă refer la Alexandru Racu și ca pianist - nenumărate ore. Așa se face ca la începutul anilor ‘60 Alexandru Racu susține primul concert a cappella la Craiova.

În ceea ce privește activitatea corală de amatori era perioada unei adevărate efervescențe cu nenumărate formații, unele absolut notabile. La Craiova tânărul Alexandru Racu va conduce corul Sindicatului Învățământ, corul Regionalei CFR, apoi corul de la Bălcești, corul de la Balș, corul de la Dăbuleni, va îndruma corurile de la Râmnicul Vâlcea și Drăgășani, etc. Ziua de muncă începea pe la 6 dimineața, când pleca cu mijloacele de atunci spre Bălcești sau Dăbuleni și se sfârșea pe la 22:30, când încheia repetițiile cu Învățământul sau CFR, după programul acestora.

Între timp activa, de la începutul anilor ’60, și ca profesor la liceul de artă din Craiova (muzică de cameră, pian principal, acompaniament), obținând și toate gradele didactice.

De la debutul anilor ’90 a reorganizat și dirijat Corurile de la Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru, pe cel al Catedralei Madona Dudu, dar și al altor lăcașuri de cult din Craiova, precum și cele ale Bisericilor Hagi Enuș, Sf. Ștefan, Harșu.

De altfel, neținând cont de stadiul avansat al gravei maladii de care suferea, pentru ultima oră a urcat în cafasul Catedralei Madona Dudu cu mai puțin de o lună înainte de trecerea sa la Domnul.
Așa se face că pasiunea pentru muzică a devenit sensul întregii sale vieți.

Rezultatele vor fi apreciate și se vor concretiza în peste 30 de titluri de Laureat pe țară în finalele Concursurilor Artistice, atât cu formații profesioniste, cât și de amatori, în câștigarea Trofeelor Ciprian Porumbescu Suceava, D. G. Kiriac Pitești, Ion Vidu Lugoj. În cadrul etapei naționale a concursului de muzică bisericească Laudați pe Domnul 2013 i s-a conferit premiul special pentru cel mai bun dirijor.

Cu formațiile mai înainte menționate dar mai ales cu Corul Filarmonicii a făcut numeroase imprimări la Radio, promovând cu asiduitate muzica românească și cu mult devotament muzica compozitorilor craioveni. Primele audiții absolute (peste 350 de lucrări) au fost o constantă a activității sale. A realizat imprimări pentru televiziunile din București, Chișinău și Viena. De asemenea, a realizat medalioane componistice (Nicolae Lungu, Mihail Bârcă, Nicolae Julea, etc.)

Pe lângă concertele a cappella Corul Filamonicii a interpretat și o multitudine de capodopere vocal-simfonice de la Simfonia a IX-a de Beethoven, Requiemul de Mozart sau Matthäus Passion de Bach la fragmente din opera Jeanne d’Arc de Julea sau Balada despre Gheorghe Doja de C. Palade.

Alexandru Racu a dirijat și concerte simfonice, vocal-simfonice, opere, spectacole de diverse tipuri, precum și sute de concerte educative. Numărul manifestărilor artistice este notabil, cu mult peste 1300.
A susținut turnee în țară, dar și în Franța, Italia, Bulgaria, Jugoslavia, Republica Moldova, Macedonia,  Spania, etc.

Ca profesor, pe lângă activitatea deja menționată la liceul de artă din Craiova, în 1992 reinființează clasa de canto clasic - corepetiție de la Școala Populară de Artă Cornetti din Craiova, după un hiatus de mai mulți ani.

Între 1992 și 1994, Alexandru Racu a colaborat cu Universitatea Mihai Viteazu din Craiova, ca lector de muzică - instrument muzical. Din 1994 a predat la Facultatea de Litere a Universității din Craiova - departamentul de Artă Teatrală - cursul de cunoștințe muzicale, tehnică vocală, cânt. Din 2003 susține la Conservator (în cadrul Facultății de Litere) cursul de dirijat - ansamblu coral.

Ca instrumentist s-a manifestat mai ales în calitate de pianist în cadrul Filarmonicii Oltenia – unde a susținut și știme de orgă, celestă, etc. – precum și ca pianist acompaniator a numeroase recitaluri.

În 2004 Alexandru Racu obține titlul de Doctor în Muzică al Universității de Artă George Enescu din Iași, cu teza „Profilul corului de Filarmonică și orizontul artistic al dirijorului său” sub conducerea prof. univ. dr. Gheorghe Firca.

Alexandru Racu a fost și un compozitor cu mult har, de la primele lucări scrise în anii adolescenței precum cântecul pentru copii Cerni, băbuțo, cerne, la opusurile religioase deja menționate în prima parte a articolului, a dovedit o remarcabilă tehnică componistică, o inspirație fecundă, o viziune ancorată în tradiție, o mare afecțiune pentru muzica modală. Regreta că nu și-a putut dedica mai mult timp creației componistice, dar când găsea momente libere se apleca cu pioșenie asupra foii cu portative și într-un act de înaltă spiritualitate își așternea gândurile pe portativ. De la sfârșitul anilor ‘60 a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Activitatea lui Alexandru Racu a fost onorată și prin titlurile ce i-au fost acordate: Meritul Cultural clasa a V-a, Steaua R.S.R. Clasa a IV-a, iar în 2004 ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler de către Președintel României.

Este nominalizat în Dictionary of International Biography 1996 (editat de International Biographical Center - Cambridge), în Enciclopedia Interpreților din Moldova Chișinău 1999, în Who is Who Romania ediția princeps București 2002, în Muzicieni Basarabeni afirmați în România - remercabilă enciclopedie a prof. univ. dr. Mariana Popescu Editura Muzicală 2014.

Bibliografie:

Prof. univ. dr. Mariana Popescu