Urmăriți-ne pe Facebook

 Programul Stagiunii Corale „Paul Constantinescu”

Newsletter ANCR

Suntem afiliați la

Marele sculptor Constantin Brâncuşi a iubit muzica

Constantin Brâncuşi – iubitorul de muzică ce a făcut piatra să cânte

prof.univ.dr. Mariana Popescu

Marele sculptor Constantin Brâncuşi a iubit muzica, încă din anii copilăriei. A cunoscut muzica populară a ţinutului natal precum şi muzica lăutarilor care era foarte apreciată de gorjeni. Încă din anii adolescenţei, s-a apropiat de muzica vocală şi cea religioasă.

Cânta la fluier, dar şi-a dorit mult să aibă o vioară. În 1894, pe când se afla la Craiova, ca băiat de prăvălie la Ion Zamfirescu din gara Craiovei, fiind inspirat de un prieten de-al său tapiţer care confecţiona păpuşi, a încercat să-şi construiască singur o vioară. După ce a studiat îndelung instrumentele lăutarilor care cântau la băcănia din piaţa Elca, a pornit la realizarea proiectului, folosind stinghiile unei lădiţe, lemn de păr pentru gâtul viorii, iar pentru limbă – lemn de alun. După ce a lucrat toată iarna, visul i-a fost îndeplinit. Vioara a fost încercată de lăutarul Mihalache care încântat de sunetul instrumentului avea să afirme: „Îi zice mai bine ca a mea”.1

Această reuşită a tânărului care nici nu împlinise încă 18 ani, avea să-i aducă o bursă la Şcoala de Arte şi Meserii, la care s-a înscris la 1 septembrie 1894, susţinută de Epitropia craioveană care va continua să-l subvenţioneze şi în timpul studiilor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, printr-o bursă anuală de 400 lei. Brâncuşi a încercat să câştige banii necesari pentru întreţinere în calitate de cântăreţ de strană, corist în coruri bisericeşti, spălând vase în restaurante sau participând la turnarea de clopote pentru biserici.

Încă din copilărie a fost fascinat de dangătul clopotelor mânăstirii Tismana. În perioada Şcolii de la Craiova, va deveni clopotarul bisericii Madona Dudu, fiind în acelaşi timp şi corist „cu plată”, în Corul Bisericii.

După absolvirea Şcolii de Arte şi Meserii de la Craiova, Brâncuşi pleacă la Bucureşti pentru a urma Şcoala de Belle Arte. Dar şi aici, în paralel cu şcoala, va activa în calitate de cântăreţ şi corist „cu plată”, la Biserica Mavrogheni, zidită de Domnitorul fanariot Nicolae Petre Mavrogheni (1756 – 1790). După spusele lui V. G. Paleolog, Brâncuşi „urca Aliluia până la expir, ba chiar ajungea să moduleze de o sută de ori Doamne, miluieşte!, uimindu-şi asistenţa“.2

Ca student la Bucureşti, avea să-l aibă coleg de cameră la mansarda din strada Izvor, pe cel ce avea să devină compozitorul și esteticianul Dimitrie Cuclin.

În anul 1902, aflându-se în ultimul an de studii, Constantin Brâncuşi a activat în calitate de corist, în vestita corală Carmen, condusă de renumitul dirijor şi compozitor Dumitru Geogescu Kiriac.

În memoria lui Constantin Brâncuşi, în curtea Bisericii Mavrogheni, a fost expus un bust din bronz, aşezat pe coloană de piatră, aparţinând sculptoriţei şi pictoriţei Silvia Elena Radu.3

C. Brâncuşi – sculptor  Silvia Elena Radu În 1904, Brâncuşi se stabileşte la Paris, fiind admis la École des Beaux – Arts. În anul 1906, îşi reia vechile preocupări, devenind cântăreţ de strană şi paracliser la Biserica Ortodoxă Română Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil .

A cântat în strană5 fără întrerupere de la 26 de ani, până la vârsta de 81 de ani. Brâncuşi a avut toată viaţa o relaţie specială cu Dumnezeu, având credinţa că : „Artistul nu e decât o smerită unealtă în mâinile lui Dumnezeu – Creatorul ”.4

Cântăreţ de strană, la Paris, Biserica Ortodoxă Română Ca dascăl, Brâncuşi a inventat un antifonar, în care a scris o gamă inventată de el, antifonarul dăruindu-l prietenului său Marcel Mihalovici.6

Va fi preocupat de amenajarea propriului atelier, schimbând mai multe locaţii, cel mai cunoscut atelier fiind cel din Fundătura Ronsin, unde va reuşi să-şi alcătuiască un microclimat oltenesc.

Aici era frecventat de artiştii români care studiau sau care veneau la Paris cu ocazia unor evenimente culturale.

În 1922, primeşte vizita Cellei Delavrancea care se afla la Paris pentru a susţine un concert: „Va să zică, eşti fata lui Barbu Delavrancea. Şi cânţi la pian frumos”. “Da, dar nu de ale noastre”, i-am spus eu. “Acelea nu sunt pentru pian, dar ştiu toate jocurile noastre ţărăneşti, şi, când le joc, nu mă întrece nimeni”, mi-a spus Brâncuşi“.7

Fiica inginerului Ştefan Georgescu – Gorjan care a colaborat cu Brâncuşi la ridicarea Coloanei infinite, povestea despre vizita făcută de tatăl său la Paris, în atelierul sculptorului: “Tata povestea că i-a pus muzică, la un patefon făcut de el. Avea discuri cu muzică din toată lumea, în special populară. Culmea e că nu le punea să fie ascultate obişnuit, pe centru, ci aveau o gaură separată şi tocmai de aceea muzica suna foarte ciudat. Asta era una dintre distracţii”. 8

În atelierul său se aflau la loc de cinste cele două viori construite de el, la care interpreta melodii populare româneşti.

Vioara lui Brâncuşi„Violonistul Brâncuşi cânta de dor de acasă, iar vioara sa9 a ramas tăcută în studioul muzeal impietrit in inima Parisului”…10

Era vizitat de bunul său prieten folcloristul Dimitrie Gusti care îi aducea din ţară discuri de vinyl. Brâncuşi ajunsese la o colecţie impresionantă, însumând în jur de 2000 de discuri cu diferite genuri de muzică. În propria sa discotecă se găseau numeroase discuri cu muzică de jazz: Luis Amstrong, Kid Ory, Duke Ellington, Bennie Goodmann, Dizzie Gillespie, Django Reinhardt, Cab Calloway. Pe mulţi dintre aceşti compozitori şi interpreţi a avut prilejul să-i cunoască, cei mai apropiaţi fiindu-i Django Reinhardt şi Cab Calloway.11

Nu se poate spune că era un pasionat de muzică cultă, deşi în atelierul său se aflau discuri cu Bach, Mussorgski, Monteverdi. „Pentru Brâncuşi, artist vizionar al simplităţii, muzica lui Wagner suna barbar, cea a lui Beethoven prea dramatică, pe cea a lui Mozart o găsea calmă şi plăcută” iar pe Bach îl compara cu „un leu păşind maiestuos printr-un deşert”.12

Prin intermediul prietenului său celebrul bas rus Feodor Şaliapin, s-a apropiat de muzica rusă. Se pare că nu a fost străin nici de muzica lui Béla Bartók.

Prin Dimitrie Gusti, Brâncuşi avea s-o cunoască în anul 1938, pe Maria Tănase, la Paris, ambii artişti fiind invitaţii etnografului la Expoziţia de Artă Populară. În pofida diferenţei mare de vârstă, între ei s-a înfiripat o iubire fulgerătoare, încă de la prima întâlnire. Impresionat de talentul Mariei, Brâncuşi declara: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu...Auzi? Mă-nţelegi?” 13

Brâncuşi o sfătuia pe Maria să se dedice interpretării muzicii de operă, considerând că o artistă de talia ei, nu ar trebui să-şi piardă nopţile, cântând prin restaurante. Dar legătura dintre ei nu avea să dureze prea mult. După aflarea veştii legate de dispariţia marelui artist în 1957, Maria intenţiona să se stabilească la Târgu-Jiu, pentru a fi aproape de marile sculpturi brâncuşiene, luând hotărârea de a înfiinţa o şcoală de muzică pentru interpreţi de muzică populară. Din păcate, în 1963, marea cântăreaţă avea să-şi găsească sfârşitul.

O frumoasă prietenie avea să se lege între sculptor şi compozitorul Marcel Mihalovici care avea să-i dedice mai multe lucrări, în anul 1924. Erau memorabile întâlnirile celor doi artişti, în atelierul din Ronsin, în serile în care era prezent şi Eric Satie, când răsunau sunetele celor două viori construite de Brâncuşi: la una cânta Brâncuşi, iar la cealaltă era acompaniat de compozitorul Marcel Mihalovici. Eric Satie, fermecat de cântecele româneşti, exclama: „o să mă naturalizez român, pentru că tot ce e românesc este desăvârşit”. 14

Cu totul deosebită a fost prietenia lui Brâncuşi cu compozitorul francez Erik Satie, cei doi cunoscându-se în anul 1910. Aparent, cei doi artişti erau complet diferiţi: Satie pianist şi compozitor avangardist în vârstă de 44 de ani, era sobru, elegant, rafinat, iar Brâncuşi, în vârstă de 34 de ani, avea o ţinută şi un comportament de om simplu.

Constantin Brâncuşi şi Maria TănaseÎntâlnirile din atelierul sculptorului, cu prilejul cărora Brâncuşi interpreta şi asculta muzică populară românească, aveau să-l influenţeze mult pe Eric Satie, acest aspect regăsindu-se în muzica sa care a împrumutat elemente din etosul folclorului românesc: prezenţa secundei mărite descendente, precum şi elemente de doină.

Din admiraţie pentru prietenul său, muzician, pe carel-l considera un înţelept – numindu-l Socrate, Brâncuşi a realizat în anul 1922, sculptura în lemn - Socrate, aflată în prezent în MoMa – New York.

C.  Brâncuşi - SocrateCelebrul coregraf Serge Diaghilev, creatorul renumitelor Ballets Russes de la Paris, avea să fructifice prietenia dintre cei doi mari artişti, alegând pentru montarea unui spectacol de balet cele trei piese ale lui Eric Satie – Gymnopedes, propunându-i lui Constantin Brâncuşi să realizeze costumele într-o manieră sculpturală. Solista baletLizica Codreanu, fotografiată de Constantin Brâncuşi  în anul 1912ului a fost românca Lizica Codreanu15, o prietenă apropiată a lui Constantin Brâncuşi. Spectacolul a stârnit interesul criticilor şi spectatorilor, prin ineditul colaborării celor doi artişti care fără să-şi dea seama, au pus o piatră de temelie a baletului contemporan.

S-au împlinit 144 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, dar oricât de mult am investiga viaţa marelui sculptor, mereu vom descoperi noi faţete ale unei genialităţi cu manifestări plurivalente. Cu adevărat tulburătoare este mărturisirea artistului: „Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire”!

 

 Bibliografie:

  1. Apud https://gorjeniiluibrancusi.ro/2018/05/vioara-lui-brancusi/
  2. V.G. Paleolog, Brâncuşi şi muzica
  3. www.zf.ro/ziarul-de-duminica/portretul-in-bronz-al-lui-brancusi-la-biserica-mavrogheni-de-ziarul-de-duminica-14059673
  4. apud Arh. Mihail Daneliuc, doxologia.ro/puncte-de-vedere/constantin-brancusi-il-voi-astepta-pe-bunul- dumnezeu-atelierul-meu
  5. idem
  6. Marin I. Arcuş, gorjeanul.ro/brancusi-si-muzica/
  7. Pe urmele lui Constantin Brâncuşi, august 8, 2017, Dor de Dor, Sculptură
  8. idem
  9. www.societateamuzicala.ro › societateaculturala › vioara-lui-brancusi
  10. G.V. Paleolog , Tinereţea lui Brâncuşi