Urmăriți-ne pe Facebook
Newsletter ANCR
Suntem afiliați la
Să ne amintim de Maestrul MARIN CONSTANTIN
95 de ani de la naşterea marelui muzician
Prof. univ. dr. Mariana Popescu
Deşi au trecut 9 ani de la dispariţia sa, putem afirma, că Marin Constantin, odată cu scurgerea anilor, nu a trecut deloc în uitare, pentru că Maestrul, prin toate realizările sale ca dirijor şi pedagog, rămâne permanent un punct de referinţă în muzica corală românească.
Este aproape imposibil să nu-ţi aminteşti de Maestru, pentru că numele său este inseparabil de marea sa operă pe care ne-a lăsat-o moştenire – Corul Madrigal, prezenţă vie în arta corală contemporană.
Născut la data de 27 februarie 1925, în comuna Urleta, judeţul Prahova, Marin Constantin avea să demonstreze înclinaţii muzicale încă din copilărie. Dar educaţia sa muzicală avea să înceapă mai târziu, ca elev la Şcoala Normală din Buzău, unde a avut şansa de a-l avea profesor şi mentor pe renumitul dirijor şi pedagog Ioan Vicol, cel care poate fi considerat descoperitorul talentutui tânărului normalist. În semn de încurajare, Ion Vicol avea să-i încredinţeze conducerea corului clasei şi apoi a corului şcolii şi tot el l-a sfătuit să urmeze cursurile Conservatorului din Bucureşti. În perioada 1944 – 1949, Marin Constantin avea să-şi desăvârşeasacă educaţia muzicală, sub îndrumarea unor profesori de renume: Ioan D. Chirescu – teorie şi solfegiu, Mihail Jora – armonie, Vasile Popovici – istoria muzicii, Florin Eftimescu – pian, Ştefan Popescu, Ioan Vicol, Dumitru D. Botez – dirijat cor, Teodora Stroescu – canto.
O deosebită importanţă în formarea sa ca muzician, a constituit-o prima sa experienţă în muzica corală în calitate de corist, la vestita corală Carmen, dirijată de Ioan D. Chirescu.
În paralel cu studiile muzicale, Marin Constantin a urmat cursurile Facultăţii de Pedagogie, Psihologie, Filozofie din Bucureşti, activând ca asistent universitar între anii 1944-1949.
A fost o prezenţă activă în viaţa corală de amatori, ca dirijor la corurile de la ţesătoriile Mioara, Donca Simo şiFabrica de ulei Filimon Sârbu.
Perioada 1949 – 1951 avea să constituie o etapă deosebit de importantă în formarea sa ca dirijor, în cadrul Corului Universităţii din Bucureşti, care se afirmase ca una dintre formaţiile valoroase ale vremii.
Anul 1951 avea să reprezinte începutul unei noi etape, ca Director şi Dirijor al Ansamblului U.T.C., şi anume aceea de afirmare pe plan naţional şi internaţional, prin participarea la Festivalurile Tineretului de la Berlin, Bucureşti, Varşovia, Moscova, Viena, Helsinki.
Compoziţia devine ce-a de-a doua mare pasiune a sa, în anul 1956, devenind Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Anul 1958 avea să constituie debutul său ca dirijor al Coralei Gheorghe Cucu, formaţie cu o existenţă scurtă, de numai un an, dar care care s-a afirmat printr-o nouă abordare repertorială care poate fi considerată o mare îndrăzneală pentru acea vreme, prin introducerea în repertoriu a muzicii polifonice renascentiste şi a muzicii bizantine.
Marin Constantin a activat ca Director al Departamentului Muzical din Ministerul Culturii în 1960, iar în anul 1966, Director General al Operei Române.
Anul 1960 reprezintă începutul unei îndelungate cariere în învăţământul universitar la Conservatorul bucureştean, urmând treptat etapele de promovare până la titlul de profesor şi conducător de Doctorat, la catedra de Dirijat coral.
În anul 1963, Marin Constantin pune bazele Corului de Cameră Madrigal, nucleul constituindu-l o parte dintre coriştii de la Corul U.T.C. Corul Madrigal a susţinut în jur de 4000 de concerte în ţară şi în străinătate.
În arta corală românească, Marin Constantin a fost un adevărat inovator, fiind în permanenţă preocupat de emisia sunetului, respectând particularităţile timbrale ale vocilor, dar în acelaşi timp cultivând expresivitatea interpretării, izvorâtă din comuniunea spirituală dintre dirijor şi cor.
Maniera de cânt „non vibratto”- marca specifică pentru Corul Madrigal a fost descrisă de către dirijor ca fiind rezultatul unei tehnici de cânt speciale, bazată „pe stăpânirea perfectă a tehnicii respiratorii, mare supleţe şi lejeritate în execuţia pasajelor pe nuanţe foarte reduse”.
Marin Constantin a adus o contribuţie deosebită în pedagogia artei corale contemporane, impunând un stil şi o tehnică de interpretare care a deschis un nou orizont al artei corale româneşti. Nu întâmplător, teza de doctorat susţinută la Cluj sub îndrumarea lui Sigismund Toduţă, a avut ca temă: „Contribuţii la tratarea teoriei şi construcţiei şi interpretării corale”.
Existenţa corului Madrigal în România a reprezentat un adevărat fenomen care a impulsionat dezvoltarea muzicii corale româneşti, atât pe plan interpretativ cât şi pe plan componistic.
Pedagogul de marcă Marin Constantin a format în cadrul corului Madrigal un număr mare de dirijori, aşa încât putem constata că alături de o şcoală de interpretare de înalt nivel, Madrigalul a constituit şi o adevărată şcoală de dirijat coral. Printre discipolii Maestrului se numără: Veronica Bojescu, Lucian Bonifaciu, Dan Mihai Goia, Voicu Popescu, Octavian Georgescu, Emanuel Pecingine, Daniel Jinga.
Activitatea sa dirijorală de excepţie a fost recunoscută încă de la începuturi şi înafara ţării, Maestrul primind numeroase titluri şi distincţii, fiind invitat ca profesor colaborator şi Director onorific al Conservatorului din Tolima, Columbia.
Marin Constantin rămâne o emblemă a artei corale româneşti şi de aceea amintirile legate de Maestru ne impun recunoaşterea şi respectul pentru pasiunea şi eforturile sale de a cultiva arta corală românească într-o nouă concepţie dirijorală, pornind de la ideea că un cor nu trebuie privit ca un cvartet de coarde, ci ca un singur instrument, sau mai bine zis, ca o singură imensă coardă pe care poţi obţine sunete de înălţimi diferite, dar de culoare unică.