Corala Patriarhiei Române – între muzică şi istorie
Cu o vechime de peste 200 ani, Corala Patriarhiei Române reprezintă pentru modernitate mărturia evoluţiei muzicale polifonice la noi. Pupitrul corului a găzduit de-a lungu vremii nume de excepţie în dirijat şi compoziţie. Aceşti artişti au adus constant noi forme şi direcţii în evoluţia muzicii corale româneşti şi au pus mai presus de orice dragostea pentru muzică, religie şi societate.
Se poate spune fără a greşi că parcursul istoric al muzicii polifonice a fost influenţat de mişcările de ordin social şi cultural, îmbinându-se astfel ideologia dominantă a epocii cu identitatea proprie a fiecărui compozitor şi interpret.
Deşi au existat mereu critici ţintind fie stilul componistic, fie dirijorii şi corul, timpul a demonstrat locul aparte pe care îl ocupă frumosul în viaţa oamenilor. Exprimat prin cuvinte simple adresate lui Dumnezeu, susţinut melodico-armonic de o sonoritate caldă, firească, perceptibilă de către toţi ascultătorii, frumosul se conturează în rugăciunea cântată.