Concert Wolfgang Amadeus Mozart – Requiem în re minor

Centrul Muzical al Universității Transilvania vă invită să luați parte la un concert deosebit, dedicat perioadei premergătoare sărbătorii Învierii Domnului. Lucrarea Requiem in re minor, K 626, de W. A. Mozart va putea fi ascultată într-o interpretare de excepție, care reunește soliști vocali de anvergură națională și internațională: Cristina Radu (sopran), Orsolya Lövenberger (alto), Liviu Iftene (tenor) și Alin Anca (bas; Hamburg, Germania).

Le vor fi alături Corul de Cameră ASTRA și Corul Facultății de Muzică, dirijate de Prof. dr. habil. Ioan Oarcea și Orchestra de Cameră a Universității Transilvania din Brașov. Întregul aparat interpretativ va fi dirijat de Conf. dr. Traian Ichim.

Vă așteptăm la Biserica Greco-Catolică „Sf. Petru” Brașov (Str. Zizinului, 24/A), în data de 31 martie 2026, începând cu ora 19.00.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
 

REQUIEM în re minor, K 626 este ultima lucrare compusă de Wolfgang Amadeus MOZART (1756-1791), creație nefinalizată și adusă ulterior la forma sa completă de către unul dintre discipolii săi, Franz Xaver Süssmayr (1766-1803).

Cu toate că, pentru toți cei care l-au cunoscut, Mozart era o fire veselă și bine-dispusă, acesta își punea adesea întrebări cu privire la sfârșitul vieții, fapt confirmat și în ultima scrisoare trimisă tatălui său, Leopold, în 4 aprilie 1787. „Deoarece, însă moartea este adevăratul scop final al vieții noastre, eu, de câțiva ani așa m-am împăcat cu acest sincer și foarte bun prieten al oamenilor, încât chipul lui nu mai are nimic înspăimântător pentru mine, dimpotrivă, îmi aduce consolare și liniște. Și îi mulțumesc Dumnezeului meu că mi-a acordat prilejul să-i fac cunoștință ...Nu mă culc niciodată în patul meu fără a cugeta că poate (oricât de tânăr sunt), poate nu voi mai fi a doua zi, cu toate acestea, nici un om dintre cei ce mă cunosc nu va putea spune că aș fi posac sau trist în societate. Și pentru această fericire, îi mulțumesc zilnic Creatorului meu și o doresc din suflet fiecărui semen de-al meu.” Contrastul, evident, relevă profunzimea trăirilor lui Mozart

Majoritatea lucrărilor sale religioase datează din perioada în care se afla la Salzburg, ultima sa lucrare religioasă semnificativă fiind Marea Missă în do minor, scrisă între anii 1782-1783. Abia după opt ani, abordat de către un mesager anonim, acesta i-a comandat pentru stăpânul său un requiem, pentru suma de 50 de ducați. Cu toate că mesagerul i-a făcut multe vizite compozitorului, informându-se despre starea compoziției și făcând presiuni în vederea finalizării ei, Mozart era preocupat să scrie opera Flautul fermecat, finalizată în septembrie 1791. Presiunile exercitate asupra sa de către necunoscutul mesager al Contelui Franz von Walsegg, care o comandase pentru comemorarea soției sale, i-au afectat sănătatea, grăbindu-i sfârșitul. Obsesia finalizării requiemului i-a indus o stare de confuzie și halucinație, care l-a făcut să creadă că este otrăvit de către dușmanii săi, și își scrie propria slujbă funebră.

La moartea lui Mozart, doar începutul Requiem-ului era scris în întregime: Introitus și Kyrie. Din Lacrymosa a compus primele opt măsuri și, delirând, a redat loviturile de timpane din Dies Irae. În rest, existau doar schițe a ceea ce urma să compună. În mare parte erau scrise liniile vocale și basul cifrat, împreună cu unele linii instrumentale. Lucrarea a fost finalizată, de către Süssmayr și alți muzicieni din cercul de prieteni al lui Mozart. Critica de specialitate consideră adesea faptul că nu există nicio ruptură stilistică sau compozițională, în ceea ce privește desfășurarea lucrării, între partea compusă de Mozart și cea scrisă de discipolul său.

Ascultând Requiem-ul, trăim senzația că Mozart a exprimat impecabil ideea că moartea este momentul trecerii spre tărâmul liniștii și păcii eterne.

Mai multe detalii despre eveniment găsiți aici.